Prin ochii celuilalt

"Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti..." 

Octavian Paler

Personal, imi place sa cred ca nu e chiar asa. Imi place sa cred ca fiecare relatie ma imbogateste, ma aduce mai aproape de o cunoastere mai profunda a mea. 

Cat esti intr-o relatie in care te simti iubita si admirata, cand te vezi prin ochii celuilalt prinzi curaj si incredere, inveti sa te iubesti si te accepti cu toate calitatile si defectele. In special defectele pe care vroiai sa le tii pana atunci in umbra devin atuuri de care esti mandra. Incepi sa te privesti altfel, mai sigura pe tine, mai puternica si mai increzatoare.

Daca ai noroc sa ai langa tine un barbat puternic, inteligent si sigur pe el, vei vedea repede ca toate cuvintele frumoase cu care te alinta nu sunt doar replici pentru primele intalniri sau doar pentru momentele voastre de tandrete. El va continua sa iti repete asta chiar si atunci cand ai avut o zi grea, chiar si atunci cand nu esti deloc intr-o forma buna fizic sau psihic si mai ales cand te cearta.

Astfel de gesturi, repetate mai ales cand avem cel mai mult nevoie, ne schimba perceptia fata de noi insine si, mai important decat atat, ne schimba atitudinea generala. 

Marea provocare apare cand relatia se termina nu asa cum ai fi vrut. Atunci cum te vezi? A fost deajuns aprecierea lui incat sa te schimbe pe tine si imaginea ta despre tine? Cand ramai singura, mai simti ca poti muta muntii din loc?

Cand impreuna cu el ai trait ceva minunat si sincer, atunci da, e deajuns sa iti amintesti ca cineva vedea candva in tine femeia frumoasa si puternica si stii ca si acum, asa cum esti, fragila si cu ochii in lacrimi, poti schimba lumea!