Se spune ca timpul trece repede si ca vindeca orice rana, dar pe mine cred ca ma evita pentru ca nu trece deloc repede si nu se vindeca nimic in urma lui. Tu esti o amintire pe care inca o simt, dar nu vreau sa imi treaca de tine pana ne vom revedea. Nu are cum sa fie asta tot pentru ca eu nu am terminat sa te iubesc, defapt nici nu am inceput...
Nu vreau sa opresc ceea ce simt desi stiu ca probabil cel mai bine este sa omor sentimentul in mine si sa il ingrop adanc printre alte vise ce au ramas pustii, fara forma, ca niste fantome ale unui suflet mult prea nepregatit pentru lumea in care a venit, pentru povestile pe care le-a trait aici.
Speranta este ca intr-o zi voi trai si acest vis, ca vei reveni si il vei scoate dintre umbre asa cum ai facut-o deja cu multe, multe alte vise pe care nici nu stii ca mi le-ai implinit. Tu esti surpriza mea frumoasa a acestei vieti!
Nu ne-ai dat nici o sansa desi fiecare intalnire nastea scantei, fiecare privire avea o dorinta, fiecare atingere era o chemare spre a fi doar unul. Si am fost unul, un corp, un suflu, o miscare, o singura bataie de inima, dar nu a fost deajuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu